Posted by: Carla on: 30/07/2010
După plecarea de la Timișoara, măzărichile au resimțit acut lipsa noilor lor prieteni… Buni-buni și bunicul, mătușicile, Mateiașul, prietenele mamei, dintr-o dată nimeni n-a mai apărut să le țină companie!
Dar măzărichile sunt ființe ingenioase. Așa că, în lipsă de orice altă alternativă și forțate de împrejurări, au decis să-și facă prieteni noi. Doi prieteni care să fie mereu în preajma lor, care să nu plece niciodată la serviciu și să nu fie niciodată prea obosiți ca să se joace cu ele, care să nu se plictisească câtă vreme ele își fac scurtul somn de dupamiază, care să nu se supere când ele se plictisesc de joacă și decid să-i abandoneze cu maximă cruzime… Doi prieteni care să accepte sacrificiul de a fi molfăiți și probabil curând mușcați fără milă, care să slujească – plini de loialitate – oricăror interese ale măzărichilor, precum și dințișorilor care cândva le vor ieși.
Să-i lăsăm, așadar, să se prezinte: Iepurașul-Coconașul și Leul-Paraleul, într-o primă poză de grup!
Ce mari au crescut!!!!!!Doamne ce trece timpul!Sunt niste minunate.Pupici.
[...] pentru a așeza mai bine în scăunele lor fetele cele smiorcăite și obosite, moment în care Coconașul, cea mai iubită jucărie a fetelor și prietenul cel mai de nădejde la ora de somn, a căzut [...]
[...] Pornisem spre Cluj când, pe drum, ne-am amintit cu durere că astăzi se împlinesc fix 40 de zile de când soarta crudă l-a răpit dintre noi, cu brutalitate și mult prea devreme, pe cel care a fost mult iubitul ajutor de culcare al măzărichilor, dragul lor prieten, primul lor partener de joacă și cel mai drăgălaș: Coconașul… [...]
30/07/2010 la 10:04 am
si eu va simt lipsa din plin!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!mi-e tare dor de voi !!!!!mii si mii de imbratisari!