Tratarea nechirurgicală a herniei ombilicale la bebeluși

Posted by: Carla on: 07/08/2010

• In: Sanatate
• Comment!

La sosirea acasă cu măzărichile ne-am confruntat cu o problemă medicală destul de serioasă, despre care nimeni nu-mi spusese nimic în săptămânile în care fusesem internate în Centrul de prematuri. Mai mult de atât, nimeni din personalul medical al centrului nu intervenise în tot acest timp pentru ameliorarea acestei probleme: hernia ombilicală, mult accentuată în cazul Sofiei, însă destul de proeminentă și la Natalia.

Primisem, la externare, o informație aruncată așa, într-o doară: “Vedeți că fetele au hernie ombilicală… de obicei trece de la sine în primul an de viață, însă puteți să o tratați cu o monedă lipită pe buric…”

N-am primit mai multe detalii, n-am avut inspirația să întreb mai multe, convinsă fiind că voi găsi pe internet toate informațiile necesare și oricum medicul pediatru al fetelor mă va sfătui exact cum să procedez. Surpriză, însă: pediatra (care nu e de specialitate, ci doar medic de familie cu competențe în pediatrie) n-a știut să-mi explice nimic, afirmând că nu s-a mai confruntat cu hernii la bebelușii pe care-i are în evidență, dar că în cărți scrie că hernia se retrage de la sine până la 1 an și doar în cazuri extreme trebuie intervenit chirurgical. Depre tratamentul cu bănuț nu știa nimic.

Dar ce înseamnă cazuri extreme? Este hernia măzărichilor mele, mai mare ca o cireașă, un caz extrem? Când e nevoie de o intervenție chirurgicală? Cum se măsoară hernia? Este dimensiunea ei proporțională cu gravitatea afecțiunii? Iată câteva dintre întrebările la care, oricât am periat internetul, n-am găsit niciun raspuns clar.

Hernie ombilicală cu diametrul de aprox. 2 cm.

Există numeroase explicații despre ce este hernia ombilicală și de ce apare, mai ales la copiii prematuri:

Hernia reprezinta exteriorizarea unei sectiuni din intestin printr-o zona slaba a muschilor abdominali. Se poate observa o umflatura (protruzie) moale in locul unde a avut loc hernia. Hernia care apare in jurul buricului se numeste hernie ombilicala, iar cea din zona abdominala se numeste hernie inghinala. Hernia ombilicala apare cand apare un defect sau o gaura in peretele abdominal din jurul buricului, si astfel tesutul poate iesi prin zona ombilicala. Mare parte din herniile ombilicale sunt congenitale, adica aveti hernie ombilicala inca de cand v-ati nascut, si nu s-a observat pentru ca probabil hernia a fost mica. Sarcina sau cresterea mare in greutate poate suprasolicita zona slaba a peretelui abdominal, facand ca hernia sa devina mai evidenta.

Hernia ombilicala la bebelusi

Inca din uter, in interiorul abdomenului, mai precis in spatele buricului, exista un anumit spatiu ramas deschis, care permite cordonului ombilical sa treaca, facand in acest fel legatura dintre mama de fat. Herniile ombilicale sunt frecvente la nou-nascuti, hernia ombilicala se manifesta prin iesirea buricului in afara si este mai evidenta atunci cand bebelusul plange.

În cazul copiilor născuți prematur hernia ombilicală este cu atât mai evidentă și frecventă, din cauza dezvoltării insuficiente a peretelui abdominal până la momentul nașterii și a faptului că acel spațiu din spatele buricului se închide în ultimele zile de sarcină, când organismul știe că în curând cordonul oblilical va deveni inutil și nefuncțional și astfel pregătește venirea pe lume a bebelușului.

Noi aveam o dublă problemă: buricele ambelor fete erau proeminente, iar în cazul Sofiei se umfla foarte tare când plângea sau se încorda… Ne-am speriat, neștiind cât de gravă este hernia ei, amplificându-ne gandurile negre pe măsură ce zilele treceau și aveam impresia că se umflă din ce în ce mai tare. Pe de altă parte, măzărichile având colici mare parte din noapte și din zi, plângeau foarte mult, iar herniile lor erau în permanență întărite și ieșite în afară, ca două nuci. Dacă încercam să le presăm în interior se auzea un zgomot urât, un gâlgâit intestinal, asemănător celui care se aude când “ne chiorăie mațele”, însă mult mai puternic. Acest zgomot era însoțit de un tremurat al întregului abdomen, de o activitațe intestinală bruscă, de parcă o secțiune a intestinului ar fi fost opturată în acea umflatură exterioară blocând ca o barieră tranzitul intestinal și, prin presare, se elibera întreaga cantitate de substanțe din intestin. Când făceam acest lucru mi se parea că Sofia plânge mai tare, deși doctorița mă asigurase că hernia ombilicală nu doare, lucru pe care-l citisem în mai multe locuri și pe internet.

M-am interesat depre procedura retragerii herniei cu ajutorul unei monede și am aflat că era foarte simplă: o monedă curată, dezinfectată în spirt și eventual învelită în tifon se așează deasupra buricului, prin presare, lipindu-se cu un leocoplast. Procedura trebuie repetată până la retragerea completă a herniei. N-am aflat, însă, la câte zile trebuie schimbat leocoplastul, cât de tare trebuie presată moneda sau alte detalii referitoare la posibilele efecte adverse ale metalului asupra pielii bebelusului. Și, pentru că nu găsisem pe nimeni care să fi aplicat metoda cu succes, n-am îndrăznit să o pun în aplicare, fiind vorba de sănătatea copiilor mei. De altfel, după ce am tratat herniile fetițelor noastre cu ajutorul plasturelui compresiv, ne-am dat seama că aplicarea unei monede nu are niciun efect, deoarece presiunea pe care aceasta o exercită asupra buricului nu e suficientă pentru a menține hernia în interior.

În scurt timp herniile măzărichilor au fost din ce în ce mai proeminente și am ajuns cu această problemă la un medic  “specialist”,  Dr.  Gabriela Vasile – medic primar pediatru la Ginecologie I, Cluj. Aceasta mi-a explicat că trebuie să intervenim neapărat asupra herniei, întrucât este mult prea pronunțată ca să așteptăm să se retragă de la sine. Procedura în sine consta în aplicarea unui plasture compresiv deasupra buricului, după ce pliul pielii a fost presat în interior cu degetul. Voi explica imediat pe larg cum se procedează. Această doctoriță ne-a aplicat câte un plasture orizontal pe burtica ambelor măzărichi, explicându-ne că doar aceea este poziția în care mușchii se dezvoltă în interiorul peretelui abdominal, închizând gaura… și ne-a reprogramat pentru schimbarea plasturelui după 7 zile. În tot acest timp trebuia să renunțăm la băița zilnică a fetelor și să le spălăm cu o cârpă udă, pe tot corpul și pe cap, pentru a evita dezlipirea marginilor plasturelui. Tot ea ne-a spus că există în comerț o fașă ombilicală specială, cu care hernia se poate trata.

Am căutat și am găsit fașa ombilicală la un magazin de tehnică medicală, am achiziționat-o dar, încercând ulterior să o utilizăm, ne-am dat seama că e inutilă, deoarece la cea mai mică mișcare a bebelușului sau la cea mai mică încordare a abdomenului fașa alunecă de pe buric, lăsând hernia liberă.  Indiferent cât de tare am încercat să strângem fașa în jurul abdomenului, ea a alunecat, din cauza grosimii sale prea mici. Așa arată o fașă ombilicală compresivă. Nu o cumpărați!

După aplicarea plasturelui compresiv de către doctorița pediatră, am fost fericiți că problema măzărichilor se va rezolva în câteva săptămâni. Timp de 6 zile am spălat fetele seara cu lighenașul și o cârpă moale, operație anevoioasă și consumatoare de timp, având grijă să nu ud plasturele și astfel să  nu se dezlipească de pe burtică, exces de zel care ne-a costat scump în final… Întâmplarea a făcut ca, după 6 zile, să mergem cu fetele la chirurgie, la un control de rutină pentru displazia de șold. Chirurgul-ortoped (sau ce specializare o fi avînd), văzând plasturii de pe abdomenele fetelor, ne-a cerut explicații și, stupefiat că am ținut plasturii timp de 6 zile neschimbați, l-a dezlipit pe cel de pe burtica Nataliei… Dedesubt, dezastru! La dezlipirea leocoplastului pielea s-a umplut de sânge, era carne vie pe alocuri, acolo unde lipiciul plasturelui acționase până la a distruge complet pielea… Nu mai e nevoie să spun ca biata Nati urla ca din gură de șarpe, iar mie mi s-a făcut rău gândindu-mă cât de tare trebuie să o doară acele răni în carne vie…

Burtica Nataliei, la câteva zile după dezlipirea plasturelui compresiv.

Medicul acesta, mai “specialist” ca și “specialista pediatră”, a numit-o pe aceasta incompetentă și și-a făcut cruce realizând ce porcărie ne-a făcut… Ne-a spus că dimpotrivă (!!!), sub nicio formă plasturele nu trebuie lăsat mai mult de 2 zile lipit în aceeași poziție și că trebuie dezlipit înainte de baie, pielea curățată cu delicatețe și lipit ulterior în altă poziție, tocmai pentru a se evita formarea de răni pe piele… În privința poziției plasturelui, ne-a explicat că mușchii peretelui abdominal se închid din toate direcțiile deodată și este chiar benefică presarea herniei în diferite unghiuri, pentru a accelera vindecarea… și a decretat ca fiind o totală aberație afirmația pediatrei cum că mușchii se închid într-o singură direcție.

Toate acestea au culminat cu primirea celei de a treia opinii diferite, din partea unui medic chirurg de la Spitalul de copii, care ne-a consultat în cadrul vizitei făcute la U.P.U. și care ne-a spus că, deși sunt pronunțate, cele două hernii trebuie lăsate să se retragă de la sine și doar dacă după împlinirea vârstei de 1 an nu s-au ameliorat, se va interveni chirurgial, pentru corecție…

Am rămas descumpănită. În cuvântul cărui medic să te încrezi?! Al unui chirurg de spital, prin mâna căruia au trecut nenumărate hernii, al unui chirurg de Policlinică – probabil cu o mai slabă reputație – sau al unui specialist pediatru, care teoretic a studiat suficientă informație, încât să poată formula o opinie medicală competentă?! Un specialist pediatru care tocmai dovedise cu câtă ușurință îți poate nenoroci copilul?!

Punând toate aceste aspecte cap la cap și în lipsa altor informații specifice, oricât am căutat pe internet, am decis împreună cu soțul să mergem pe instinctul nostru de părinți și să ne descurcăm singuri, acționând conform sfaturilor medicului chirurg de la Policlinică. Nu puteam lăsa lucrurile să se rezolve de la sine, dimensiunea herniei Sofiei ni se părea mult prea mare ca să nu facem nimic pentru a grăbi vindecarea. Am avut nevoie de câteva zile bune și de mai multe încercări eșuate până am deprins tehnica lipirii buricului însă, odată dumiriți cum se procedează, totul a mers de la sine și în aproximativ 4 săptămâni herniile ambelor măzărichi s-au retras.

Cum am procedat?

Principiul în sine constă în plierea în interior a buricului și presarea lui prin lipire, astfel încât hernia să intre complet în interior, eliberând țesutul de dedesubt, respectiv bucla intestinală formată, dacă e cazul.

Pentru a trata hernia ombilicală, aveți nevoie să urmați câțiva pași simpli:

1. În primul rând, achiziționați o rolă de leocoplast de mătase, non-alergic, acesta având proprietatea că nu permite apei să treacă prin el, în timpul unei băițe rapide și, de asemenea, se dezlipește ușor de pe piele. Aveți grijă ca lățimea aleasă să fie mai mare decât diametrul aproximativ al herniei, pentru a putea lipi întreaga ei suprafață. Noi am folosit leocoplast Omnisilk de 2,5 cm, herniile fetelor având aprox. 2cm diametru.

2. Pregătiți pielea copilului, spălându-l bine pe burtică. Pielea trebuie să fie curată și uscată, fără urme de ulei de corp sau alte creme, altfel plasturele nu va adera pe piele cum trebuie, alunecând și dezlipindu-se în câteva ore.

3. Pregătiți la îndemână o bucată de plasture de minim 10 cm lungime.

4. Pregătiți buricul bebelușului, presând ușor hernia, cu degetul, până când simțiți că pielea rămâne moale în interior. Copilul trebuie să fie liniștit și relaxat; dacă plânge sau are dureri, burtica sa se va încorda, umflând hernia și împingând-o din nou spre exterior.

5. Urmează compresia în sine a buricului, pentru care în principiu aveți nevoie de 4 mâini. Ulterior, când hernia va fi în retragere și buricul mai puțin proeminent, veți putea aplica plasturele fără ajutor, cu o mână ținând pliurile pielii și cu cealaltă lipind plasturele. Buricul se pliază în interior, având mare grijă ca pielea să intre cu totul în gaura din interiorul abdomenului. Pielea burticii se trage apoi, cu degetele, în două falduri, care se lipesc prin presare fermă, cu plasturele. Nu vă temeți să presați cu putere, pentru a fi siguri că hernia a rămas în interior! Operația nu este dureroasă pentru bebeluș, ci doar neplăcută. Dacă în margini pielea rămâne creață sau face mai multe pliuri, dezlipiți plasturele cu grijă și repetați operația. Plasturele trebuie fixat pe mijlocul buricului, altfel hernia va ieși pe una din laturi.

6. Plasturele se pastrează timp de 2 zile, apoi se dezlipește cu grijă, înainte de baie. Urmele de lipici se curăță folosind câteva picături de ulei de bebe, care are și roul de a calma pielea, în cazul în care s-a iritat. După băiță, operațiunea de compresie se repetă, presând buricul în alt unghi și lipind plasturele în altă direcție, pentru a nu irita pielea.

Noi am mers în direcția acelor de ceasornic, lipind plasturele orizontal, apoi oblic, apoi vertical, apoi oblic în cealaltă direcție, astfel încât am ajuns din nou orizontal după 8 zile, timp suficient pentru ca pielea să nu se irite.

7. Dacă, totuși, observați că pielea se irită, opriți procedura timp de câteva zile, până la completa vindecare, utilizând o cremă specială (Bepanthen, Baneocin etc.) pe porțiunea iritată.

Atenție! Pielea se poate irita mai degrabă de la dezlipirea prea bruscă a plasturelui, decât de la lipiciul ce conferă aderența pe piele… Înainte de dezlipire, puteți înmuia marginile plasturelui cu apă, pentru a-l desface mai ușor.

8. După câteva săptămâni, când hernia se retrage și buricul intră și el în interior, aveți grijă ca la fiecare baie să curățați și să uscați bine zona, înaintea următoarei aplicări a plasturelui. Menținerea unui mediu umed în interior poate dezvolta diverse bacterii și poate conduce la apariția unor răni sau infectarea zonei.

9. Vindecarea herniei presupune ca la palpare, în momentul presării buricului, să nu mai simțiți nicio gaură în interior. De aceea, chiar dacă vizual hernia s-a retras, continuați aplicarea plasturilor până când aveți certitudinea că peretele abdominal s-a închis.

După aproximativ 4 săptămâni herniile măzărichilor noastre s-au retras complet, arătând așa:

Hernie ombilicală în retragere, după 4 săptămâni de tratament.

Noi am oprit aplicarea plasturilor după 4 săptămâni, din cauza temepraturii prea ridicate a aerului, care a provocat înmuierea lipiciului plasturelui și dezlipirea acestuia în câteva ore, mai multe zile consecutiv. Momentan ținem sub observație buricele fetelor, n-am sesizat să se umfle din nou, dar nici să se retragă de la sine, în continuare. Rămâne să reîncepem aplicarea plasturilor deîndată ce vremea se va răcori, până la retragerea completă a buricului.

__________________________________________________

Dacă aveți completări sau alte opinii cu privire la acest procedeu de tratare nechirurgicală a herniei ombilicale la bebelușui, dacă cunoașteți alte procedee sau dacă aveți o poveste personală despre cum ați tratat hernia bebelușui dumneavoastră, vă rugăm să ne lăsați un comentariu, astfel încât persoanele interesate de acest subiect să găsească aici cât mai multe informații folositoare.

Vă mulțumim!

__________________________________________________

[Disclaimer: Acest text reprezintă opinia mea strict personală, bazată pe lecturarea mai multor surse de pe internet, siteuri medicale  și siteuri depre sănătatea și creșterea copilului. Totuși, în lipsa unei pregătiri medicale de specialitate, nu pot garanta asupra corectitudinii informațiilor prezentate și nici asupra reușitei procedurii de compresie  a buricului în anumite cazuri clinice ce pot să difere de cazul nostru, prezentat. Este recomandat să cereți sfatul medicului înainte de a pune în aplicare acest tratament].

Etichete: compresia buricului in interior, fasa ombilicala, hernia ombilicala la copiii prematuri, hernie ombilicala, metoda monedei aplicate pe buric, plasture compresiv, rani piele leocoplat, tratarea nechirurgicala a herniei ombilicale la bebelusi